Trebuie să fii în stare să faci ”din mers” redactarea alocuţiunilor vorbitorilor autohtoni. Atunci când cineva spune ”Iese că comuniştii au hămăit degeaba că Ghimpu a uzurpat puterea” traducătorul trebuie să traducă pentru beneficiarii străini o variantă corectă a alocuţiunii date, astfel aceştia vor trage concluzia că traducătorul este incompetent.
Trebuie să ştii să traduci dintr-o limbă română presărată cu tot felul de rusisme, fraze de tipul ”La voi ce, îi gonca po verticali?” ”Eu varesc trubi prin cvartire”, ca acestea să fie cumva înţelese de persoana străină.
Trebuie să lucrezi în încăperi totalmente inadecvate pentru traducerea simultană, cum sunt cabinele din hotelul LeoGrand, amplasate în camere fără ventilaţie, neîncălzite, cu sunet prost în căştile traducătorului, cu vedere proastă a sălii, cu mirosuri care vin din bucătăria hotelului şi chiar necurăţate vreme îndelungată;
Trebuie să fii foarte flexibil şi dimineaţa să traduci, de exemplu, la un seminar în domeniul tehnicilor electorale, iar după masă să traduci la Spitalul Republican pentru cineva, care se ocupă de selectarea echipamentelor medicale.
Trebuie să te descurci în varii teme, fiindcă beneficiarul îţi spune tema în ultimul moment şi crede că traducătorul trebuie să ştie totul fără o pregătire în prealabil.
Trebuie să dai dovadă de mare răbdare şi diplomaţie atunci când traduci pentru anumiţi clienţi, care cred că ei ştiu mai bine decât tine cum ar trebui să traduci şi care te ”corectează” la tot pasul şi nu în cel mai bun mod, dat fiind faptul că ei au făcut şcolarizări prin ţări străine.
Să fii traducător în Republica Moldova presupune să nu te superi pe clienţii, care te angajează pentru o anumită zi ca apoi, în chiar ajunul evenimentului, să-ţi spună că, din varii motive, nu mai este nevoie de traducere, fără să-ţi compenseze aşa-zisul ”venit nerealizat”.
Să fii traducător autohton, vorbitor de limba română şi angajat să lucrezi cu limba română, presupune să nu te mai miri dacă pe neprins de veste în timpul conferinţei sau al seminarului se trece la limba rusă şi nimeni nu te întreabă dacă accepţi să traduci şi din această limbă sau nu.
Şi mai trebuie să nu te superi atunci când la sfârşitul unei conferinţe intensive şi dificile beneficiarul uită să-ţi mulţumească, fiindcă, de fapt, ”cine este un traducător?” – doar un aparat de traducere “fără sentimente sau slăbiciuni omeneşti”, cum ar fi zis sfătuitorul din Humuleşti.
Cu toate acestea, dragi colegi traducători, vă chem să facem abstracţie de aceste mici detalii. Vă asigur, că în realitate sunteţi foarte preţioşi şi pe 30 septembrie o să auziţi numeroase aprecieri ale minunatelor voastre abilităţi din partea multor persoane cunoscătoare, care vă vor adresa sincere felicitări cu ocazia Zilei Internaţionale a Traducătorilor. Să ne bucurăm că practicăm o meserie delicată, solicitantă, interesantă, pe care, cu toate pretenţiile parveniţilor, nu chiar toţi o mânuiesc aşa de bine, cum o facem noi, cei care zi de zi, la microfon, pe teren, sau cu stiloul în mână, facilităm comunicarea între oameni. Eu mă mândresc de faptul ca fac parte din grupul vostru de specialişti calificaţi, cunoscători şi foarte buni colegi, pe care poţi conta oricând.
Vă doresc o sărbătoare cât mai frumoasă!
Cu mult drag,
Eleonora Rusnac
Preşedintă