Europa Liberă: Dnă Rusnac, avem impresia că traducătorii, în R. Moldova în particular, au fost întotdeauna printre cei aflaţi în prima linie. Dvs. vă amintiţi când a început să fie pusă în valoare profesia de traducător, meseria, capacitatea de a fi traducător? Pentru că a fost o perioadă în epoca sovietică, în care îmi imaginez că nu se punea prea mult accent pe necesitatea de a traduce ceva în viaţa noastră.

Eleonora Rusnac: Cred că şi în timpurile sovietice se punea accent şi existau traducători foarte buni, însă aceştia nu erau în serviciul societăţii în general, ci erau în slujba unei elite foarte de sus şi a celor din serviciile secrete. Chestiunea este că, odată cu noile timpuri, au apărut tot mai multe necesităţi de comunicare, iar în R. Moldova acest lucru s-a simţit imediat după anii '90, când în R. Moldova au început să vină mulţi demnitari din ţările europene aşa că, evident, era nevoie de traducători profesionişti şi vreau să vă spun că atunci, prin ’91-92, era o criză de traducători buni mai ales cu limba română ca limbă maternă.

Vă amintiţi foarte bine din ce epocă venim cu toţii – venim din epoca sovietică, atunci când cea mai mare importanţă se dădea limbii ruse, iar limba română era marginalizată. Iată, tocmai în acea perioadă am apărut şi eu pe această piaţă a traducerilor, şi tot atunci, puţin mai târziu, desigur, ne-a venit ideea să ne unim şi să facem o asociaţie a traducătorilor. Iar acele amintiri, acele prime experienţe, ne-au rămas pentru totdeauna în memorie, fiind deosebit de savuroase, cu o încărcătură emoţională foarte mare. 

Era vorba de primele vizite ale trimişilor Consiliului Europei, ale altor demnitari care abia descopereau R. Moldova, iar noi trebuia cumva să transmitem tot ce se putea despre această ţară. Eu chiar am participat la o aşa zisă-misiune, cu primul Parlament, care s-a desfăşurat într-o croazieră de o lună şi jumătate, cu primii parlamentari, cu domnul Nedelciuc, domnul Plugaru.

Europa Liberă: Erau mulţi dintre ei vorbitori de limbi străine?


Eleonora Rusnac: Nimeni în acel moment nu vorbea limbi străine, cred că vă daţi seama din ce cauză.

Europa Liberă: Cred că aţi fost foarte chinuită atunci...


Eleonora Rusnac
: Nu zic că mi-a fost uşor, dar a fost şi foarte frumos. Regretatul Vieru se număra şi el printre oamenii de artă care îi însoţeau pe acei parlamentari. Iar noi eram nişte oameni care încercam să facem ceva fără să ştim prea multe despre diplomaţie, despre traduceri. Chiar îmi amintesc că în Malta încercam să le spunem că, uite, Moldova şi-a declarat independenţa, şi aceia habar n-aveau ce este Moldova. Au fost momente foarte emoţionante…

Europa Liberă: Dnă Rusnac, acuma, după un pic de vreme de atunci, ce-ar trebui să ştie în primul rând omul simplu despre traducători ? Că sunt nişte profesionişti care repetă cam acelaşi lucru, dar în altă limbă? 


Eleonora Rusnac
: Nu este adevărat. Un traducător este mediatorul unei conversaţii fructuoase şi al unei conversaţii care are un rost. Dacă traducătorul o ia razna, discuţia dintre părţi va fi eclipsată într-un fel. De aceea, este extrem de important ca traducătorul să fie un profesionist şi să cunoască nu numai aspectele lingvistice. 

Este foarte important ca traducătorul să cunoască mediul social în care trăieşte, evenimentele care se perindă în acea parte a lumii, multe aspecte ce ţin de cultura unui popor sau a altuia. Asemenea momente îl ajută foarte mult, astfel încât dialogul între două părţi să aibă succes, iar traducătorul, aflat oarecum în spatele rampei, are şi el satisfacţia că toţi îi mulţumesc.

Europa Liberă: După recentele cursuri intensive în domeniul traducerilor aţi deplâns din nou prea multul amatorism în sânul comunităţii celora care practică cu regularitate traducerea. Este chiar atât de mult? 

Eleonora Rusnac
: Aşa este. Cu părere de rău, foarte des întâlnim persoane care îşi închipuie că pot face meseria de traducător, însă se înşeală amarnic. Fiindcă profesia de traducător nu înseamnă doar cunoaşterea limbii. Cum am zis mai sus, sunt foarte multe abilităţi pe care trebuie să le cunoască. Iar noi ce avem? 

Avem persoane care cred că profesia de traducător le poate suplimenta cumva veniturile. Ştiind că în acest domeniu se poate câştiga un pic mai mult, multă lume îşi zice - ia să fac şi eu traduceri ca să-mi mai acopăr câte o gaură din buget. Ceea ce pe noi ne întristează, pentru că meseria de traducător este la fel de frumoasă ca şi multe alte meserii. 

Aşadar, am putea zice că aşa s-a format şi asociaţia noastră, inspirată de Federaţia Internaţională a Traducătorilor, care s-a constituit în 1995 sub auspiciile UNESCO. Aşa se face că avem şi noi o zi internaţională, care se sărbătoreşte pe 30 septembrie în lumea întreagă, dat fiind numărul mare de traducători şi importanţa care se acordă acestei profesii.

Europa Liberă: Voiam să vă întreb despre scopul cel mai important care a stat la temelia creării Asociaţiei traducătorilor profesionişti din Moldova. Bănuiesc că aţi avut în primul rând un anume obiectiv, poate, nu ştiu, a disciplina oarecum piaţa în acest sens?

Eleonora Rusnac
: Da, aşa este. A fost şi acesta unul dintre obiective, dar mai întâi de toate am vrut să vedem şi noi cum putem să îmbunătăţim această meserie, această profesie. Şi cum putem să comunicăm cu persoane din alte asociaţii de acelaşi fel. Ştiţi că profesia de traducător s-a dovedit foarte importantă mai ales după procesul de la Nürnberg şi există chiar un film în care se vorbeşte despre rolul imens al traducătorilor în acest proces. 

Şi atunci ne-am adunat, am creat această asociaţie. Era prin 1998, era chiar mai devreme decât în ţara vecină România, ba chiar şi în alte ţări din CSI. Şi uite aşa, încet, încet, am început să ne şcolarizăm înăuntru, ca să zicem aşa. Pentru că de fapt asta a fost o împărtăşire a experienţei reciproce, a fost o comunicare cu traducători care lucrează şi în domeniul traducerilor literare, cum sunt dna Eugenia David, dl Vlad Pohilă.

Europa Liberă: Dnă Rusnac, am aflat cu surprindere că există chiar o rugăciune a traducătorilor. „Dă-mi, Doamne,”, se spune în această rugăciune, „seninătatea de a accepta că nu pot traduce unele lucrări, curajul de a le traduce pe cele ce-mi stau în putere, şi înţelepciunea de a le putea distinge unele de celelalte.” Deci, sunt rigori extrem de importante în meseria de traducător. Dar în ce măsură este importantă cunoaşterea limbii române pentru oricine care se încumetă să traducă ceva în română sau din română în altă limbă? 

Eleonora Rusnac: Aţi atins două momente foarte importante în traduceri – despre rigori şi despre limba română. Încep cu limba română pentru că este ceva ce doare. Şi, spre surprinderea mea şi a colegilor mei, când ascultăm traducătorii care sunt foarte numeroşi pe piaţă, să ştiţi că punctul slab nu este limba străină, ci este limba română. 

Şi este foarte dureros când auzi o traducere aproximativă în limba noastră. Noi cunoaştem şi explicaţiile, dar totuşi traducătorii ar trebui să lucreze foarte mult ca să îmbunătăţească acest aspect, ca traducerea noastră să sune şi ea frumos. Pentru că noi nu suntem doar traducători ci, prin intermediul limbii, suntem şi promotori ai culturii noastre. Şi dacă este să vorbim despre termeni veniţi din alte limbi, ei vin prin intermediul traducătorilor. 

Iar acum, despre rigori. Da, sunt foarte numeroase. Exact acest lucru am urmărit să-l împărtăşim cu cei de la Şcoala Traducătorului. Noi, cei cinci traducători care am încercat să fim şi lectori buni am încercat să le transmitem traducătorilor tineri aceste rigori, aceste cerinţe pe care un traducător trebuie să le îndeplinească, cum ar fi veridicitatea, cum ar fi transmiterea şi a unor nuanţe ascunse ale mesajelor, pentru că foarte des vorbitorii nu se exprimă direct, ci doar prin aluzii, ale căror nuanţe dacă nu le prinzi, jumătate din mesaj s-a pierdut. Exact asta se petrece cu traducătorii care sunt neprofesionişti, care nu pricep aceste subtilităţi ale limbii şi atunci este păcat. Căci comunicarea este o artă şi trebuie să ştii să transmiţi şi tot ce se ascunde în spatele cuvintelor.

Europa Liberă: Dnă Rusnac, ultima întrebare – aveţi certitudinea că acei care au urmat aceste cursuri vor completa cu onor, ca să spunem aşa, rândurile de traducători de înaltă calificare? 

Eleonora Rusnac: Cred că da. Poate nu toţi, căci mulţi au venit pur si simplu ca să vadă la ce nivel se află. Însă majoritatea au fost mulţumiţi de această şcoală a traducătorilor. Mulţi au fost foarte mulţumiţi să afle tot felul de subtilităţi ale traducerii şi, mai ales, să facă exerciţii practice care, oricât de mult aş respecta eu Universitatea, îmi fac impresia că tocmai acest aspect practic lasă de dorit. Pentru că am văzut acest lucru şi la alte ateliere pe care le-a organizat asociaţia mai înainte. Noi am făcut anume acest aspect practic pe care am pus foarte mult accent şi vreau să mulţumesc cu această ocazie „lectorilor”, în ghilimele, adică traducătorilor care s-au implicat în acest lucru şi au făcut-o cu toată dăruirea şi ei sunt Elena Bivol, Svetlana Morarenco, Olesea Bodean, Nicoleta Culava ş.a. 

Europa Liberă: Dnă Rusnac, iar noi vă mulţumim dvs. pentru că aţi participat la această emisiune