ATP a organizat o întrunire cu d-na Eugenia David şi Vlad Pohilă, ambii traducători cu mare experienţă şi mari îndrăgostiţi de profesia de traducător. Ne-au rămas in memorie exclamaţiile făcute de d-na David: „Tare-i frumoasă traducerea!” şi „Traducerea artistică este o minune!” Cei prezenţi la acea întrunire au fost captivaţi de numeroasele istorii relatate de cei doi invitaţi, cu referire la timpurile de adineaori şi cele din prezent. Este interesant că d-na David consideră că „Traducătorii nu sunt apreciaţi la justa lor valoare”.
La rândul său şi Vlad Pohilă a menţionat că traducerea este o mare sursă de bucurie. Domnia sa a punctat mai multe lucruri necesare pentru a deveni un traducător bun. Printre acestea el a menţionat următoarele condiţii: să cunoşti la perfecţie limba natală; să cunoşti anumite realităţi; să cunoşti anumite aspecte lăuntrice ale poporului respectiv; să cunoşti istoria lui; plus munca. Vlad ne-a povestit cum se traduc expresiile frazeologice, care sunt cele mai grele momente în traduceri. Printre altele ne-a comunicat despre apariţia unui termen nou – trad-adaptare!”
Titlul acestui articol ne spune că persoanele cu care ATP a organizat o întrunire în luna august au fost persoane cu un suflet frumos, care ne-au transmis şi nouă din această frumuseţe. Este vorba de d-na Eugenia David şi Vlad Pohilă, ambii traducători cu mare experienţă şi mari îndrăgostiţi de profesia de traducător. D-na David, care a tradus vre-o 30 de cărţi, a exclamat: „Tare-i frumoasă traducerea!” Şi apoi a mai spus: „Traducerea artistică este o minune!”
Acea seară petrecută în compania acestor două persoane deosebite ne-a făcut şi pe noi toţi să privim cu alţi ochi la profesia de traducător, poate cu mai mult respect, poate ca la o artă într-o oarecare măsură, etc. Una este cert. Toată lumea (cei prezenţi la acea întrunire) au fost captivaţi de numeroasele istorii relatate de cei doi invitaţi, cu referire la timpurile de adineaori şi cele din prezent.
D-na David a început cu aceea că ne-a povestit cum, în timpurile sovietice, traducerile se făceau pe intermediare, adică pe baza cărţilor traduse deja în limba rusă. Şi totuşi se reuşea obţinerea unor lucrări de valoare. Aşa a lucrat domnia sa, aşa au lucrat mulţi alţi traducători de carte ca Igor Creţu, Victor Starostin, Andrei Lupan, etc. Se crede că foarte des traducătorul poate face îmbunătăţiri ale textului. „Ai voie să introduci anumite lucruri” a spus d-na David. Bineînţeles că domnia sa are în vedere traducerea de carte artistică.
A fost interesant să observi unele similitudini între situaţia de atunci şi cea din prezent. Şi anume faptul, că şi în acele vremuri se considera că toţi puteau face traduceri. În special funcţionarii sus puşi, care doreau să facă nişte bani mai grei, se angajau să traducă anumite cărţi, lucru care se solda şi atunci, ca şi în timpurile noastre, cu rezultate jalnice şi chiar comice.
Dacă este însă să ne întoarcem la lucrurile serioase acestea ar fi unele idei, gânduri, care le-am notat ca fiind importante pentru noi, traducătorii din ziua de azi: „A traduce este dificil, dar nu şi imposibil”, „Traducerea ţine de domeniul creaţiei”, „Traducătorii nu sunt apreciaţi la justa lor valoare”, „În traducere talentul constituie 1%, iar 99% sunt muncă”, „Exactitatea este o condiţie de bază în traduceri”, etc. Din nou şi din nou ne-am zis cât de adevărate sunt aceste maxime, dacă ne gândim la faptul că şi astăzi foarte rar se indică numele traducătorului pe foia de copertă a lucrărilor tehnice. Şi astăzi, doar acei care muncesc mult la textul scris, devin traducători buni.
Şi Vlad Pohilă a menţionat că traducerea este o mare sursă de bucurie. Vlad este un traducător erudit cu un palmares de vre-o 20 de cărţi şi studii în domeniul artelor. La rândul său Domnia sa a punctat mai multe lucruri necesare pentru a deveni un traducător bun. Printre acestea el a menţionat următoarele condiţii:
- Să cunoşti la perfecţie limba natală
- Să cunoşti anumite realităţi
- Să cunoşti anumite aspecte lăuntrice ale poporului respectiv
- Să cunoşti istoria lui
- Plus munca.
Vlad a mai vorbit despre lucrul final de îngrijire a unui text, în vederea evitării stângăciei şi superficialităţii textului respectiv. Dânsul spunea că uneori face auto-redactarea sa de vre-o 3-4 ori. Asta se întâmplă din cauza că el îmbină meseria de traducător cu cea de scriitor. Referitor la cunoaşterea limbii natale, mi-a plăcut mult constatarea sa, care suna în felul următor: „Descoperi splendorile limbii tale numai comparându-le cu cele ale altor limbi”.
Vlad ne-a povestit cum se traduc expresiile frazeologice, care sunt cele mai grele momente în traduceri. Printre altele ne-a comunicat despre apariţia unui termen nou – trad-adaptare. Anume pentru acest fel de traducere este nevoie de calităţile menţionate mai sus.
Prin intermediul acestui articol le mulţumim celor doi oaspeţi dragi şi îi rugăm să ne mai viziteze şi să ne ajute în stabilirea acelei punţi de legătură între traducerea „comercială” dacă putem spune aşa, pe care o fac majoritatea colegilor noştri, şi cea literară care este „sursă de bucurie” ca să-l citez din nou pe Vlad.