Istorioare despre traducători - The Association of Professional Translators of Moldova (ATP)

ASOCIAȚIA TRADUCĂTORILOR PROFESIONIȘTI DIN MOLDOVA
O abordare profesionistă a comunicării interumane

Istorioare despre traducători

Istorioare culese de Elena Bivol din experienţa sa şi a colegilor săi 

1. Un traducător traduce la o întâlnire a unui ministru moldovean cu un consultant din străinătate. E sfârşitul zilei, ministrul e obosit. Deodată, ministrul o întreabă pe traducătoare:  „Ia spuneţi, despre ce discutam?  Traduceaţi atât de interesant, încât am uitat subiectul!”

2. Traducătoarea:                     N-o să traduc acest banc murdar!

    Povestitorul bancului:          Dar pentru ce sunteţi aici?

    Traducătoarea:                     Ca să traduc în timpul unei comunicări decente.

 - Ce spune?  întreabă curios cel ce aştepta traducerea.

 - Un banc, dar a uitat sfârşitul şi ne-am înţeles că n-are rost să-l mai traduc, răspunde traducătoarea.

 - Ce i-ai zis? - întreabă nervos cel cu bancul.

 - I-am zis că bancul dvs. e aşa de fin, că nu-i pot prinde poanta.

3.  Traduceţi, vă rog acestui străin.  Chiar nu vă interesează deloc fetele noastre din Moldova?  Toţi spun că sunt foarte frumoase! 

-          O fi, numai că  eu sunt un om decent.  Am alte priorităţi!

 -          Ce alte priorităţi poţi avea?

4. Bine aţi venit la fabrica noastră!  Suntem întotdeauna bucuroşi de oaspeţi, mai ales de consultanţii care vin să ne ajute şi să ne înveţe. Ne trebuiau ca o bortă-n cap acum că avem reconstrucţie şi o mie de alte trebi.  Nu traduceţi, vă rog, ultima propoziţie.  Cum, aţi tradus deja?  Şi ce naiba vă învaţă acolo la şcoala de traducători!

5.   Traducătoarea aşteaptă în holul hotelului o delegaţie din 6 oaspeţi dintr-o ţară mediteraneană să-i conducă la o întâlnire cu Preşedintele Republicii Moldova. E agitată pentru că mai rămân doar 15 minute până la întâlnire, iar experţii încă nu-s.  În sfârşit, apare unul.  

 -          Unde-s ceilalţi, o întreabă vesel expertul pe traducătoare.

 -    Nu a coborât încă nimeni. Vă rog să-i chemaţi dvs. Nu putem întârzia la întâlnirea cu Preşedintele!

 -          O, nu ai nici o grijă, reuşim.  Timpul pare cam noros.  Mă duc sus să-mi iau umbrela.

 Expertul intră în ascensor şi dispare.

Apare al doilea expert. E expertul principal şi traducătoarea respiră uşurat, el va soluţiona rapid problema. Însă expertul nu este singur. E însoţit de mama sa, foarte bătrână, cu vedere  slabă, dar care insistă să poarte mereu ochelari de soare ca să nu i se vadă ridurile. Expertul şi-a adus mama ca ea să vadă Moldova, iar acum aceasta insistă să-l însoţească la întâlnirea cu preşedintele.  Mama şi fiul se ceartă.

Mai apar doi experţi cu umbrele în mâini. Îi salută fără a da vreun semn de grabă pe expertul principal, pe mama lui, pe traducătoare. După care se uită atent pe fereastră şi declară că se înseninează şi trebuie să urce sus în camere să-şi lase umbrelele. Şi dispar în ascensor. 

Cearta dintre expertul principal şi maică-sa se termină cu victoria mamei. I se permite să meargă la întâlnirea cu preşedintele, dar cu o condiţie: să-şi scoată ochelarii, ca să nu se împiedice şi să cadă atunci când îl va saluta pe preşedinte. Acum, însă, mama este foarte agitată şi indispusă pentru că nu-şi găseşte trusa de machiaj şi nu se poate machia. Doar n-o să se ducă la Preşedinte cu ochii nefardaţi şi fără ochelari de soare. E prea de tot. Ea cere ajutorul traducătoarei. 

Traducătoarea îi împrumută trusa sa şi mama expertului pleacă sus, în cameră, ca să retuşeze pe cât e posibil vestigiile timpului de pe faţa sa. 

În sfârşit apar unul câte unul cinci experţi şi, desigur, mama expertului principal.  Însă lipseşte al 6-lea expert şi nimeni nu-l poate găsi. Decid, optimişti, că probabil, s-o fi dus singur la Preşedinţie şi îi aşteaptă acolo, deşi se miră de unde o şti unde se află şi de ce a plecat aşa de curând.  Însă presupunerea optimistă nu se confirmă şi delegaţia discută pe îndelete ce să facă.  Decid să se prezinte fără al 6-lea expert. Delegaţia ajunge la Preşedinţie cu doar 45 de minute întârziere. Discuţia prevăzută pentru 30 de minute durează doar 5, deoarece Preşedintele are programată o altă întâlnire. Delegaţii îşi zic că preşedintele nu este prea receptiv la recomandările lor şi se miră de ce.   

Traducătoarea răspunde la telefon: „Am înţeles corect? Îmi propuneţi să lucrez peste o lună cu o delegaţie? Da, sigur, sunt absolut liberă în perioada care vă interesează. Dar din ce ţară este delegaţia? Cum, chiar din acea ţară mediteraneană de vis? Vai, scuzaţi, cred că am încurcat ceva. Regret, dar toate zilele mele din perioada respectivă sunt deja programate.  Îmi pare foarte rău.  Vă doresc mult succes.”.   

6.     -          Mamă, ce faci?

 -          Traduc.

 -          Ce înseamnă traduci?

 -          Înseamnă că atunci când cineva vorbeşte într-o limbă, pe care altcineva nu o înţelege, eu  explic ce a spus.

 -          Bine.  Spune-mi dar ce a zis acum căţelul meu, Patefon?

7.  Onoraţi oaspeţi!  Întreprinderea noastră există de aproape 100 de ani şi este cea mai mare din ţară.  Producem de toate.  Acum o să vă arătăm cum mulgem vacile.  Aceasta este Joiana, campioana noastră.  Dar unde este traducătoarea?  Cum adică se teme de vaci!  Să vină imediat să traducă despre mulsul mecanizat.

 -       Onoraţi oaspeţi, vedeţi aici cea mai mare cisternă din ţară, pe care intenţionăm s-o umplem cu vin produs tot la întreprinderea noastră.  Acum vom urca cu toţii această scară şi vom intra în cisternă, ca să ne convingem că este într-adevăr foarte mare.  E la sigur cea mai mare din ţară, dar poate că şi din Europa şi din lume.  Traduceţi, vă rog.  Unde e iarăşi traducătoarea?  Cum adică nu vrea să se bage în cisternă, dar cine va traduce?

  -       Onoraţi oaspeţi, acum ne vom căţăra cu toţii pe căpiţa de fân a întreprinderii noastre ca să admirăm împrejurimile şi să fotografiem vacile păscând.  O aveţi în prim plan pe Joiana.   

  -      Nimeni nu traduce.  Unde este din nou fata ceea?  A căzut de pe cisternă şi şi-a fracturat mâna?  Vă spuneam eu că ducem lipsă de specialişti calificaţi în ţara asta!  

8. Şeful comitetului de organizare a conferinţei îi explică traducătorului agenda de lucru pentru ziua următoare: „Pentru dvs. se prevede o zi uşoară. Veţi traduce doar câteva ore, când participanţii la conferinţă vor lua cuvântul. Da, şi, desigur, întrebări, răspunsuri, …da, să nu uit, înainte de începerea conferinţei veţi traduce un mic comunicat de presă, doar 2-3 pagini,… Nu-o să vă ia mult timp.  Pe parcursul pauzelor de masă şi de cafea, vă veţi relaxa, căci interviurile jurnaliştilor cu invitaţii conferinţei nu pot dura chiar toată pauza. După finalizarea conferinţei vor urma câteva întâlniri separate ale invitaţilor cu omologii locali, unde va trebui să traduceţi, dar cred că nu vor dura nici ele mult, deoarece invitaţii vor fi deja foarte obosiţi. Şi, nu uitaţi, traduceţi deseară la recepţie. Cuvântarea şefului grupului nostru pentru recepţie trebuie, desigur, tradusă în scris, pentru a fi înmânată celor interesaţi. După aceea nu vă mai rămâne decât să-mi faceţi un mic sumar al luărilor de cuvânt ale gazdelor şi sunteţi liber. Nu înţeleg de ce traducătorii cer  remunerare exorbitantă!”

   -   Traducător!  Semnaţi aici, aici şi aici că veţi asigura confidenţialitatea tuturor discuţiilor mele cu acest om de afaceri din străinătate.

   -    Aşa, bine, acum vom pleca în afara oraşului, pentru că aici sunt prea mulţi doritori de a afla secrete străine.

 -     Vom lua masa în centrul raional, dar în timpul mesei nici un cuvinţel despre afaceri, aici şi pereţii au urechi.

 -    Bine, acum ne deplasăm în satul meu de baştină, unde vom discuta despre afaceri.   Traducător, nu uita că ai semnat declaraţia despre confidenţialitate.  Dacă se strecoară ceva, nu te răsplăteşti cu toată averea!      

 -    A, bine, suntem în sat, dar casa părinţilor mei este prea aglomerată. Vor trage toţi cu urechea.  Mai bine ne ducem la casa neterminată a surorii mele, la capătul satului.  Nu-i nimic că n-are acoperiş şi încă nu au fost instalate uşi şi ferestre. Are beci, iar eu am cheia.

 -      Ah, iată-ne aici, instalaţi comod în beci. Gustaţi vin, murături!  Sunt toate ecologic pure. Traducător, acum întrebaţi-l pe investitorul străin dacă e interesat să investească în fabrica mea de cherestea.

 -      Ce-e-e-e?   El  se ocupă doar de investiţii în sectorul minier?  Cred că am luat alt om de afaceri.  Dar puteam să jur, că e tot acela, cu care am discutat la forumul lor. 

9. În beciurile de la Cricova. Un grup din mai multe persoane din străinătate se plimbă prin labirinturi, fac fotografii, admiră butoaie şi sticle cu vin vechi. Începe degustarea vinurilor.  Unul dintre membrii grupului spune că nu bea vin. „Dar suntem sub pământ, nu vă vede nimeni”, îi ripostează gazda.

10. Istorioară povestită de Lidia Cazacu la o adunare a membrilor ATP

Traduceam odată la o şedinţă festivă cu ocazia unei sărbători la Teatrul de Operă şi Balet. Fiindcă era doar un expert, o doamnă, îi şopteam conţinutul luărilor de cuvânt la ureche pentru a nu-i deranja pe ceilalţi participanţi, însă, deoarece ocazional doamna expert nu auzea de prima dată, îi vorbeam uneori niţel mai tare. Dar iată că la tribună urcă Preşedintele Republicii Moldova cu o cuvântare. Doamna expert este foarte interesată, iar eu încerc să-i traduc cât mai exact  şi, probabil, cu voce mai tare.  O participantă la şedinţă, care şedea peste câteva scaune se întoarce şi mă apostrofează supărată:  „Fetelor, aveţi obraz!  Vă şuşotiţi acolo toată şedinţa şi nu vă puteţi opri nici acum, când vorbeşte Preşedintele!”      

11.Istorioară povestită la şedinţa ATP de un traducător emigrat în Canada  

Lucram ca traducător de română la o judecătorie din Canada, când aveau infractori din Republica Moldova sau România. Eram doi traducători pentru limba română, eu, sosit din Moldova, şi o fată din România. Lucram pe rând, câte o săptămână. În săptămâna mea traduceam la toate cazurile şi cele din România şi cele din Moldova. La fel făcea şi colega mea originară din România. 

Odată, în săptămâna când la judecătorie lucra colega mea, a fost adus în faţa justiţiei un ţigan din Republica Moldova. Îl întreabă numele, domiciliul, vârsta şi totul e clar. Însă, când traducătoarea îi traduce ţiganului  întrebarea despre profesie, acesta răspunde:  „Sunt svarşcic.”  Traducătoarea nu înţelege. Îl roagă să repete. Ţiganul repetă nemulţumit. „Svarşcic, ce nu înţelegi?”.  Traducătoarea încearcă să afle profesia ţiganului în alt mod şi îl întreabă ce face exact la lucru, cu ce se ocupă.  El îi răspunde prompt: „Varesc trube’n kvartiri!”, cufundând-o pe traducătoare într-un întuneric total.      

În continuare, eu şi colega mea am fost nevoiţi să ne specializăm după originea infractorilor, când ne făceam orarul de muncă la judecătorie.